Persoane interesate

miercuri, 8 martie 2017

Maxim sau maximum?


Maxim sau maximum?
Minim sau minimum?

Maxim si minim sunt adjective, adică stau pe lângă un cuvânt pe care îl însoțesc.
De exemplu:

Venituri maxime / minime.
Preț maxim / minim. 

Formele maximum și minimum sunt adverbe, adică stau pe lingă un verb.
De exemplu:

Citesc maximum 20 de pagini pe zi.
Alerg minimum o ora pe zi. 

Aceste forme pot fi intrebuințate și ca substantive cu articol:

Un maximum (minimum) de interes.
Acesta este maximumul de efort de care sunt în stare.

La maximum și la minimum sunt locuțiuni adverbiale:

El ascultă doar muzică dată la maximum.
Flacăra aragazului era dată la minimum.

LA MAXIM ȘI LA MINIM SUNT FORME INCORECTE.

 

joi, 20 octombrie 2016

Lumea lui Banciu

"Dacian Cioloș nu s-a pierdut în labirinte"
                              Radu Banciu/20-10.2016

Corect: labirinturi

luni, 6 aprilie 2015

Despre spațiu între semnele de punctuație

a) Se lasă un spaţiu după punct.

Fac excepţie – adică nu se lasă un spaţiu după punct – enunţuri de tipul:
         – abrevieri ca ş.a., ş.a.m.d.,
         – abrevieri ale numelor: I.L. Caragiale, Şt.O. Iosif,
– date scrise prescurtat (17.06.2002).

b) Se lasă un spaţiu după virgulă.
c) Se lasă un spaţiu după două puncte.
d) Se lasă un spaţiu după punct şi virgulă.
e) Se lasă un spaţiu după semnul exclamării.
f) Se lasă un spaţiu după semnul întrebării.


xxxxxxxxxxxx

1) Se lasă un spaţiu înainte de paranteza deschisă şi, la fel, unul după paranteza închisă.

Fac excepţie – adică nu se lasă un spaţiu înainte şi după paranteză – situaţiile în care paranteza reprezintă o omisiune sau un adaos, de tipul ca(ra)ntină, comple(c)t etc.

2) Dacă se folosește cratima (-) ca linioară de spaţiu, se lasă un spaţiu înainte şi după. 
3) Cînd se folosesc ghilimelele, se lasă un spaţiu înainte de a le deschide şi unul după închiderea lor. 
4) Punctele de suspensie sînt 3
Ca şi după celelalte semne de punctuaţie, şi după punctele de suspensie se lasă un spaţiu.

marți, 29 iulie 2014

Pronunţarea literelor( II)


M
m
em/me/mî
N
n
en/ne/nî
O
o
o
P
p
pe/pî
Q
q
[1]
R
r
er/re/rî
S
s
es/se/sî


[1] Pronunţarea chĭu, indicată în DOOM1, este nerecomandabilă. 
Ş[1]
ş
şe/şî
T
t
te/tî
Ţ
ţ
ţe/ţî
U
u
u
V
v
ve/vî
W
w
dublu ve/dublu vî
X
x
ics
Y
y
[igrec]
Z
z
ze/zet[2]/zî


[1] ş şi ţ au sub s şi t o virguliţ㸠şi nu o sedilă (care se utilizează sub c în alte limbi: ç). În unele programe de calculator, ş, spre deosebire de ţ, apare în mod greşit cu sedilă.
[2] Citit şi [zed].
 
şi [u][1]
în câteva anglicisme
la iniţială de cuvânt + ee, (h)i
weekend [uĭkend]
whisky [uĭski]
wigwam [uĭgŭom]


[1] Deoarece diftongul [ŭi] nu există în limba română. 
IOANA VINTILĂ-RĂDULESCU

miercuri, 16 iulie 2014

Corect - incorect

1)"Uneori, şi oameni care umblă prin lume, li se întunecă mintea "
2)"Din informaţiile care le avem "                                         

                   Rareş Bogdan - Jocuri de putere - Realitatea TV.
                                                                          16-07-2014
3)"Românii nu-l mai vreau pe Ponta"
                    Radu Banciu - Lumea lui Banciu - 27.11.2014 
4) "O așteptăm pe Monica Macovei și Dan Turturică"
                  01-12-2014           Sorina Matei "B1tv" 
5) "Eu, ca cetățean, nu mă interesează" - Andreea Crețulescu,  RTV, 23.02.2015
6) " In cursul acestei după-amieze" - Andreea Crețukescu RTV-15.03.2015 
7) "Dacă oamenii ăștia li se sugerează să..." Robert Turcescu, B1TV. 06.04.2015

8)"Vorbiţi-mi despre investiţiile care le-aţi făcut, în hotelurile care le-aţi cumpărat"
                               Rareş Bogdan-Jocuri de putere. 30-07-2014
 9) "Dacă eu denunț pe unul și ăla nu-i convine, înseamnă că justiția nu-i corectă?" Radu Banciu - b1tv - 06.04.2015
10) "E o zonă care-am traversat-o" Dan Puric,  b1tv-13.04.2015 
11) "Au participat copii din douăzeci și unu de țări".Mihai Gâdea,Antena 3, Sinteza Zilei, 30.04.2015
12) "Noi, ăștia din nord, ne plac brunetele" .Alex.Arșinel - Teo show/24.03.2016 
13) "Oamenilor ăștia". 
         Profesor Anton Hadăr, Realitatea Tv.      19.03.2017

CORECT:
---------------

1-Uneori, şi oamenilor care umblă prin lume, li se întunecă  mintea.
2-Din informaţiile pe care le avem... 
3-Românii nu-l mai vor pe Ponta.
4-Îi așteptăm pe M.Macovei și D.Turturică
5 -Pe mine, ca cetățean, nu mă interesează.
6- In cursul acestei după-amiezi.
7-Dacă oamenilor ăstora li se sugerează să....
 8-Vorbiţi-mi despre investiţiile pe care le-aţi făcut, în hotelurile pe  care le-aţi cumpărat
9 -  Dacă eu denunț pe unul și ăluia nu-i convine, înseamnă că justiția nu-i corectă?
10-E o zonă pe care-am traversat-o.
11- Au participat copii din douăzeci și una de țări.
12. Nouă, ăstora din nord, ne plac brunetele. 
13. Oamenilor ăstora.

duminică, 7 iulie 2013

Modificări



MODIFICĂRI PRIVIND DENUMIREA/CITIREA UNOR LITERE

Litere
Denumirea/
citirea literei
mari
mici
A
a
a
Ă
ă
ă
Â[1]
â
î/î din a
B
b
be/bî
C
c
če/cî
D
d
de/dî
E
e
e
F
f
ef/fe/fî
G
g
ğe/ghe/gî
H
h
haş/hî[2]
I
i
i
Î
î
î/î din i
J
j
je/jî
K
k
ka/kapa
L
l
el/le/lî


- Considerăm neavenită continuarea războiului celor două litere, „â din a” şi „î din i”: indiferent de motivaţii, schimbarea, din nou, a acestei convenţii grafice ar fi o dovadă de ridicolă imaturitate pentru o cultură care pretinde a fi luată în serios.
-Denumirea ha este rar folosită. 

- Cuvintele la care s-au făcut modificări de normă faţă de ediţia I sunt precedate în DOOM2 de semnul exclamării (!), iar cuvintele nou introduse – de steluţă (*).
 
Ioana Vintilă-Rădulescu

marți, 9 aprilie 2013

Scrierea şi citirea unor abrevieri



"Actualmente se preferă scrierea fără puncte despărţitoare a unor abrevieri de tipul SUA, UNESCO etc.
            Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile, de ex. CV, citită [sivi], deoarece este împrumutată din engleză, şi nu din latină (unde nici nu se folosea această abreviere), chiar dacă sintagma pe care o abreviază, curriculum vitae, este un latinism.
Nu sunt urmate de punct:
-        simbolurile majorităţii unităţilor de măsură: gal pentru galon;
-        simbolurile unor termeni din domeniul tehnic şi ştiinţific: Rh „factorul Rhesus”.
            Pentru numele şi simbolurile unităţilor de măsură se aplică prevederile sistemelor internaţionale obligatorii/normele interne în domeniu. "

                                               Ioana Vintilă - Rădulescu

joi, 27 decembrie 2012

Modificări în recomandările DOOM




            Prin intervenţii mai mult sau mai puţin punctuale operate în corpul dicţionarului s-au modificat o serie de recomandări ale DOOM:
            - scrierea şi/sau pronunţarea unor împrumuturi: dumping, antidumping [(anti)damping], nu [(anti)dumping]; knockdown [knocdaǔn/nocdaǔn] şi knockout [knocaǔt/nocaǔt], nu cnocdaun, cnocaut; categoria formaţiilor cu -men împrumutate din engleză sau din franceză (care nu mai sunt scrise cu -man): congresmen, pl. congresmeni; recordmen, pl. recordmeni; tenismen, pl. tenismeni (cf. şi femininele recordmenă, tenismenă, formate în româneşte) etc.;
            - unele forme flexionare:
                        - a continua are, conform normei actuale, la indicativ şi conjunctiv prezent, persoana I singular, forma (să) continui (nu (să) continuu), ca şi la persoana a II-a singular, după modelul unor verbe în -ia (ca a apropia); 

- a mirosi are la indicativ prezent, persoana a III-a plural, forma (ei) miros (nu (ei) miroase);
            - s-au admis, atât la cuvinte vechi, cât şi la cuvinte mai noi, unele forme ca variante literare libere: astăreală / astereală, becisnic / bicisnic, cearşaf / cearceaf, chimiluminiscenţă / chimioluminescenţă, corijent / corigent, delco / delcou, diseară / deseară, fierăstrău / ferăstrău, filosof /filozof, luminiscent / luminescent, muschetar / muşchetar, pieptăn / pieptene, polologhie / poliloghie, tumoare / tumoră;
            - s-au eliminat unele forme sau variante, recomandând (numai) acciză, astm, azi-noapte, carafă, chermeză, chimioterapie, container, crenvurst, a dăula, de-a-ndăratelea, a dispera, fiică, a fonda, israelian, lebărvurst, luminator, machieur, machieuză, maseur
maseuză - ca şi cozeur, dizeur, dizeuză -, marfar, magazioner, mesadă, pricomigdală, zilier, nu (şi) acciz, astmă, as-noapte, garafă, chermesă, chemoterapie, conteiner, de-a-ndăratele, a dehula, a despera, crenvurşt, fii[fĭică], a funda, izraelian, lebervurşt, luminător, machior, machieză, masor, mărfar, magaziner, misadă, picromigdală, ziler etc.;

            - s-a admis existenţa la unele nume compuse de plante şi de animale, de dansuri populare, de jocuri ş.a. a formei nearticulate şi a flexiunii: abrudeanca (dans), neart. abrudeancă, g.-d. art. abrudencii;
            - s-au considerat (formal articulate şi) de genul masculin (nu neutru, cum este cuvântul de bază), numele de plante sau de animale compuse de tipul acul-doamnei (plantă) s. m. art., degeţel-roşu;
            - „epitetele” referitoare la persoane au fost considerate de ambele genuri, nu numai masculine: bâlbâilă s. m. şi f.;
            - s-a admis, printre altele, existenţa unor forme de singular la nume de popoare vechi (alobrog), de specii animale şi vegetale (acantocefal) ş.a.;
            - s-a considerat că substantivele provenite din verbe la supin nu au în general plural şi s-au tratat separat locuţiunile formate de la ele: ales s. n.; alese (pe ~) loc. adv.;
            - s-au respectat, pentru numele şi simbolurile unităţilor de măsură, prevederile sistemelor internaţionale obligatorii/normelor interne stabilite de profesionişti: watt-oră cu pl. waţi-oră, nu wattoră, pl. wattore;
 

- s-a schimbat încadrarea lexico-gramaticală a unor cuvinte:
                                    -sunt considerate locuţiuni pronominale de politeţe (şi nu secvenţe formate din substantiv + adjectiv pronominal posesiv sau pronume personal în genitiv) tipurile Domnia Ta, Excelenţa Voastră, Înălţimea Voastră etc., deşi formaţiile sunt analizabile, deoarece acordul predicatului cu aceste secvenţa folosite ca subiect nu se face cu persoana a III-a, ca în cazul substantivelor, ci cu persoana la care se referă, de ex. cu persoana a II-a: Excelenţa Voastră veţi fi primit de preşedintele ţării.
                                    - bun-platnic, rău-platnic, ca şi viţă-de-vie ş.a. (considerate, probabil, de autorii DOOM ,îmbinări libere şi de aceea neinclus în dicţionar), sunt socotite compuse;
                                    - uite este considerat interjecţie, şi nu formă verbală


                                                                                        Ioana Vintilă-Rădulescu



sâmbătă, 15 septembrie 2012

Când dublăm litera " n " ?

Pornind de la un text intalnit pe internet,in care am gasit cuvantul : "innecat",e bine de precizat cand anume dublam litera "n" :
- cand  "in" sta in fata unui cuvant care incepe cu litera "n",formand cu acesta un cuvant nou.
De exemplu :
-in + noapte = a innopta,innoptare,innoptat,etc...
-in+negru = a innegri,  ( deasemni,cer innegurat,innorat)
-in+ nou =a innoi,innoire,etc...
-in+nebunie + a innebuni,innebunit ,etc..
-in+nascut = innascut
-in+ nod = innodat
( si toate celelalte  cuvinte ale limbii romane care incep cu litera "n" )

-Cuvantul "innecat" ,scris in acest fel,presupune a se fi format din "in" si "necat",ceea ce este incorect ( aceeasi precizare si pentru "innot" ).

duminică, 8 februarie 2009

Indicatii de uz

Faptul că un cuvânt precum gagică (care s-a extins în limbajul familiar) figurează în DOOM , nu înseamnă că el ar fi fost „adoptat ca normă academică” şi că ar fi devenit „oficial”. În cazul unui asemenea cuvânt, normarea priveşte numai scrierea şi flexiunea, nu uzul; pentru situaţiile în care este folosit în registrul căruia îi aparţine sau într-o operă literară, DOOM2 arată că pluralul lui nu (mai) este gagice, ci gagici, iar genitiv-dativul singular articulat trebuie scris şi pronunţat gagicii.

Norme morfologice

Adjective
La unele adjective neologice, norma actuală, reflectând uzul persoanelor cultivate, admite la feminin forme cu şi fără alternanţa o (accentuat) - oa, în ordinea de preferinţă analoagă/analogă, omoloagă/omolo(în timp ce la altele nu admite forme cu oa: barocă, echivo); adjectivul/substantivul vagabond are femininul vagaboandă, nu vagabondă.

Numeralul.Cu sau fara cratima...

Se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului la împrumuturile - chiar nedaptate sub alte aspecte - care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română: gadgetul [gheğetul], itemul [itemul], weekendul [uĭkendul], inclusiv în cazul unor anglicisme ceva mai vechi, scrise şi conform DOOM1 fără cratimă: westernuri ş.a.
La unele substantive provenite din abrevieri există în prezent tendinţa de a le folosi nearticulat: O.N.U./ONU a decis ... (nu: O.N.U.-ul ...).
==================
Numeralul
Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului şi forma întâia: clasa întâi/întâia.
În construcţia cu prepoziţia de (care şi-a pierdut sensul partitiv „dintre”, dobândind sensul „de felul”) + pronume posesiv, norma actuală admite, pe lângă plural, şi singularul: un prieten de-ai mei/de-al meu, o prietenă de-ale mele/de-a mea.

                                                                      Ioana Vintila -Radulescu

Despre locutiuni,articol ,etc...

SCRIEREA LOCUŢIUNILOR

Se scriu în cuvinte separate, de ex.: băgare de seamă „atenţie”, chit că, cu bună ştiinţă, de bunăvoie „benevol”, de jur împrejurul, de prim rang „de calitatea întâi”; Doamne fereşte, Domnia Lui, Excelenţa Sa, Înalt Preasfinţia Voastră, în ciuda, în jur „în preajmă”, în jur de „aproximativ”, în jurul, în locul, Măria Ta, până ce, până să ş.a.
==========================
Despărţirea cuvintelor la capăt de rând
Regula generală şi obligatorie a despărţirii cuvintelor la capăt de rând, valabilă pentru ambele modalităţi de despărţire (după pronunţare şi după structură), este interdicţia de a lăsa mai ales la sfârşit de rând, dar şi la început de rând o secvenţă care nu este silabă .
Fac excepţie grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-|un, într-|însa), la care se recomandă însă, pe cât posibil, evitarea despărţirii.
==========================
Articolul
Articolul hotărât enclitic (singular şi plural) se leagă cu cratimă numai în împrumuturile neadaptate:
- a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare: bleu-ul [blöul];
- care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: dandy-ul (nu dandiul), dandy-i ; gay-ul, gay-i; hippy-ul, hippy-i; party-ul; playboy-ul, playboy-i; story-ul, story-uri.
==========================

Cu litera mica,sau mare?

SCRIEREA CU LITERĂ MICĂ SAU MARE LA INIŢIALĂ

Scrierea cu literă mică la iniţială
Se scriu cu literă mică (şi nu mare) la iniţială şi:
---- numele fiinţelor mitice multiple: ciclop, gigant, muză, parcă, sirenă, titan;
---- elementele iniţiale din numărul de ordine al unor manifestări periodice a căror denumire este folosită în interiorul unei propoziţii: Participanţii la (cel de-)al X-lea Congres …
Când denumirea este folosită singură, ca titlu etc., incepe cu literă mare: Al X-lea Congres ...
Se pot scrie, ocazional, cu literă mică, unele cuvinte care, în mod obişnuit, se scriu cu literă mare, pentru a realiza un anumit efect stilistic (ceauşescu, pcr) sau grafic (univers enciclopedic pe publicaţiile editurii în cauză).

Scrierea cu literă mare la iniţială
Se scriu cu literă mare la iniţială şi:
--- toate componentele (cu excepţia, de regulă, a cuvintelor ajutătoare):
---- numelor proprii (inclusiv ale unor unităţi lexicale complexe folosite ca nume proprii) care desemnează marile epoci istorice (chiar dacă nu reprezintă evenimente) (Antichitatea, Evul Mediu), inclusiv războaiele de anvergură (Primul Război Mondial) sau care au un nume propriu (Războiul celor Două Roze, Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul de Treizeci de Ani,
--- numelor proprii de instituţii, inclusiv când sunt folosite eliptic: secretar de stat la Externe; Lucrează în Institut de cinci ani; student la Litere; admiterea la Politehnică;
- locuţiunilor pronominale de politeţe: Alteţa Sa Regală, Domnia Sa, Excelenţa Voastră, Înălţimea Voastră, Majestăţile Lor Imperiale, Sfinţia Sa;
----- numai primul element din numele proprii compuse care reprezintă denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din instituţii: Adunarea generală a Academiei Române, Catedra de limba română, Compartimentul/Departamentul/Sectorul de limbi romanice, Secretariatul, Secţia de filologie şi literatură a Academiei Române, Serviciul de contabilitate.
Se pot scrie cu literă mare unele cuvinte (care, de obicei, se scriu cu literă mică), în semn de cinstire (Soldatul Necunoscut; Slavă Ţărilor Române).
Componentele sintagmei ţările române, care nu a fost niciodată numele propriu al unei entităţi statale unice, se scriu în mod obişnuit cu literă mică la iniţiala.

                                      Ioana Vintila-Radulescu

Scrierea cuvintelor compuse



I. Se revine la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui negativ compus niciunul, niciuna „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun, nicio, care se încadrează într-un întreg sistem la care se aplică de mult aceleaşi reguli.
1. Niciun(ul) s-a mai scris „legat” şi înainte de 1953, dată după care nici un(ul) a devenit singura excepţie în mai multe privinţe:
- a. era unicul pronume (în afară de ceea ce şi spre deosebire, de exemplu, de pronumele cu o componenţă relativ asemănătoare vreun(ul), scris într-un cuvânt) redat grafic ca şi cum ar fi vorba de două cuvinte diferite şi independente şi nu de un unic pronume/adjectiv compus sudat - între componentele căruia nu poate fi intercalat alt cuvânt;
- b. era singura combinaţie din seria celor formate din nici + când, cât, cum, de cât, de cum, o dată sau odată, odinioară, unde la care nu se făcea distincţie şi în scris între îmbinările libere şi disociabile, în care componentele îşi păstrează individualitatea, şi cuvintele compuse sudate. Astfel, şi până acum trebuia să se distingă, de exemplu, şi în scris, între niciodată „în niciun moment” şi nici odată „nici cândva” (situaţia complicată în acest caz şi de o a treia situaţie: nici o dată „nici o singură dată”, „nicio dată calendaristică” sau „nicio informaţie”) sau între grupurile ortografice fiecare, oarecare, oricine ş.a. şi, respectiv, fie care, oare care, ori cine.
2. Tot atât de normal ca în aceste ultime exemple este să distingem, de pildă, între:
- niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjuncţie + numeral (Mă confundaţi, eu nu am nici un frate, nici mai mulţi);
- niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjuncţie + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul, nici celălalt
- combinaţii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala, de exemplu, adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten).
Aceste combinaţii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare, destul de clare din punctul de vedere al înţelesului şi al logicii, nu numai al analizei gramaticale.
3. Grafia niciun etc. corespunde şi pronunţării în două silabe [ničun].
4. Ea, nu numai că nu îngreunează, ci, dimpotrivă, uşurează recunoaşterea ca atare a pronumelui/adjectivului pronominal în cauză.
5. Acestă grafie a fost adoptată şi de noua Gramatică a Academiei.
6. Ea respectă şi paralelismul grafic cu celelalte limbi romanice în care există pronume cu o structură asemănătoare.
Se scriu „legat” şi:
- adjectivele cu structura adjectiv + vocala de legătură o + adjectiv, care exprimă o unitate, având flexiune numai la ultimul element: cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”, sârbocroat;
Dar ceho-slovac „dintre Cehia şi Slovacia”, sârbo-croat „dintre sârbi şi croaţi”.
- adverbul odată „cândva (în trecut sau în viitor), imediat, în sfârşit”: A fost odată ca niciodată, O să-ţi spun eu odată ce s-a întâmplat, Termină odată, Odată terminat lucrul, am plecat.
Dar se scriu în două cuvinte o dată numeral adverbial (Aşa ceva ţi se întâmplă numai o dată în viaţă, Te mai rog o dată, O dată la două luni) şi o dată subst. „zi, dată calendaristică” sau „informaţie”.
II. Se scriu cu cratimă:
- adjectivele compuse nesudate cu structura adverb + adjectiv (adesea provenit din participiu), când compusul prezintă o diferenţă de sens faţă de cuvintele de bază: bine-crescut „cuviincios”, bine-cunoscut „celebru”, bine-venit „oportun, agreat”;
Ele se deosebesc de îmbinările cu o structură şi o componenţă asemănătoare, care se scriu într-un cuvânt când sunt compuse sudate (binecuvântat) şi separat când sunt grupuri de cuvinte care îşi păstrează fiecare sensul (bine crescut „dezvoltat bine”).
- substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise într-un cuvânt, ca:
- bună-credinţă „onestitate”; bună-creştere, bună-cuviinţă „politeţe”; bună-dimineaţa (plantă), bun-rămas „adio”;
Compusele sudate cu structură asemănătoare se scriu într-un cuvânt (bunăstare „prosperitate”), iar secvenţele în care componentele îşi păstrează autonomia - în cuvinte separate (bună creştere „dezvoltare bună”, bunul gust al libertăţii).
- prim-balerin, prim-balerină, prim-procuror, prim-solist, prim-solistă;
- bas-bariton, contabil-şef , cuvânt-titlu „intrare de dicţionar”, maşină-capcană (în care al doilea substantiv este apoziţie);
Se scrie într-un cuvânt blocstart - ca şi blochaus, blocnotes.
- termeni care denumesc substanţe chimice distincte, specii distincte de plante sau de animale (cu nume ştiinţifice diferite) etc, la care se generalizează scrierea cu cratimă - indiferent de structură: fluture-de-mătase, gândac-de-Colorado (specii de insecte), viţă-de-vie (plantă).
- tipuri izolate: cuvânt-înainte „prefaţă”, mai-mult-ca-perfect (timp verbal).

                                        

                                                 Ioana Vintila- Radulescu